Proorocul Ilie

Spectacol nerecomandat minorilor sub 18 ani: scene care îi pot afecta emoțional, limbaj licențios, scene cu conotație sexuală. Din cauza efectelor stroboscopice și de lumină, de scurtă durată și intensitate, spectacolul nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate și celor care suferă de epilepsie! În spectacol se folosește fum de scenă inodor! Inspirat de povestea reală a predicatorului Eliasz Klimowicz, din anii ‘30 - ’40, pentru că „oglindește, ca un glob de cristal, toate utopiile secolului al XX-lea: creștinism, naționalism, socialism…”dramaturgul polonez Tadeusz Słobodzianek reface în „Proorocul Ilie” apocalipsa umanității. Locuitorii unui sătuc la granița bielorusă trăiesc cu credința că pastorul comunității lor, care prevestește sfârșitul lumii, este Hristos și își propun să-l răstignească pentru a-și găsi mântuirea. Textul, scris în 1991, stârnește multe controverse, autorul fiind criticat pentru discreditarea valorilor creștin-ortodoxe, pentru limbajul dur și inadecvat. În fapt, Słobodzianek vorbește despre o lume „răsturnată”, primitivă în credințe și valori, atrăgând atenția asupra pericolului fanatismului religios și a ideologiilor extremiste. În drama sa cu iz de mister medieval, în care se amestecă religii, limbi și nații, sublimul sacru e convertit în comic grotesc, credința în superstiții, divinul în uman, iar miracolul Săptămânii Patimilor întârzie. Într-un moment de adâncă criză spirituală și morală cu care se confruntă societățile contemporane, Botond Nagy invită, cu a doua sa montare pe scena TNB − „Proorocul Ilie”, la o meditație profundă și sinceră despre credință și religie. Dacă Dumnezeul dramei lui Słobodzianek a murit odată cu afirmația lui Nietzsche, totuși, El există în iubirea și umanitatea în care tânărul regizor continuă să creadă “Fără a fi un manifest in-your-face, Proorocul Ilie este poate cel mai virulent proiect artistic al meu prin care doresc să pun în lumină problemele sistemice ale unei mentalități profund înrădăcinate într-o țară pe care, recunosc, mi-a trecut serios prin minte să o părăsesc. Orice formă de fanatism este teribil de îngrijorătoare, iar cei care-l proslăvesc prin judecăți prefabricate, nu-mi provoacă altceva decât o frică viscerală. Aceștia mă sperie tocmai pentru că nu lasă loc îndoielii, dezbaterilor, dialogului, judecata lor fiind una de tip dogmatic. Pentru mine, credința este poate cel mai intim, mai delicat și sacru moment pe care-l putem avea cu noi înșine. Pentru mine, acest text este o reîntoarcere spre credință, dar mai ales spre credința mea în teatru și de a face teatru, pe care o redescopăr în mine cu fiecare proiect. M-am întâlnit prima oară cu acest text încă din liceu, atunci când montarea profesorului meu László Bocsárdi mi-a creat un moment de catharsis pur. Acest spectacol este și un moment de reconsiderare estetică a propriei mele viziuni artistice, dar și un gest de recunoștință și mulțumire pentru maestrul meu. Mereu am vorbit în spectacolele mele despre condiția umană și nici acum nu pot să ocolesc tragedia deconexiunii societății contemporane de la fundamentele unei spiritualități curate. Lucrurile capătă perspectivă atunci când cineva se confruntă cu propria sa mortalitate și cred că, în mod colectiv, lumea noastră a fost diagnosticată cu cancer terminal și trebuie, așa cum ar face oricine, să ne punem ordine în prioritățile noastre. Îmi doresc ca prin acest proiect artistic, spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă și să înțeleagă adevărata valoare a acestei miraculoase conexiuni interumane care este credința, pentru că, în fiecare dintre noi, cred că se află o busolă care ne ajută să diferențiem binele de rău. Am convingerea intimă că vom găsi împreună, dar și separat, în acest spectacol, o reconciliere cu eul nostru spiritual în sensul lui cel mai organic. Pentru că, după cum am spus deja, credința nu trebuie să însemne un set de dogme pe care le urmăm orbește, ci o convingere profundă în fața unui set de valori pe care cred că teatrul, în general, și spectacolul meu, în particular, le abordează, câteodată cu tragism, altădată cu umor!” Botond Nagy Imagini din spectacol de: Andrei Văleanu, Costi Șimon și Florin Ghioca

Durata: 2 h 5 min / Pauză: Nu

Pagina teatrului: https://www.tnb.ro/ro/proorocul-ilie

Distribuție

Bețivul	Silviu Mircescu
Aćko, ulterior Pilat	Leonard Chionac
Hariton, ulterior Iuda	Lari Giorgescu
Orbul, tatăl tinerelor	Vitalie Bichir
Catolicul, ulterior Irod	Mihai Calotă
Ilie, prooroc de la țară	Richard Bovnoczki
Marczuk, ulterior Soldat roman	Florin Călbăjos
Rotschild, negustor din Bialystok	Emilian Mârnea
Tinerele, ulterior sfânta Veronica	Laura Gabriela Oana/Teo Dincă
Olga, păcătoasă, ulterior sfântă	Aylin Cadîr
Pałaszka, ulterior Nevasta lui Pilat	Ofelia Popii
Wiera, sfântă, ulterior păcătoasă	Florentina Ţilea
Bondar, ulterior Sperietoare de păsări	Răzvan Oprea

Echipa

Regie	Botond Nagy
Sufleor	Petronela Purima
Dramaturg	Diana Nechit
Scenografie	Irina Moscu
Sound design	Claudiu Urse
Video design	Cristian Niculescu
Asistent regie	Patricia Katona
Regia tehnică	Silviu Negulete, Tudor Dobrescu
Lighting design	Cristian Niculescu
Muzica originală	Claudiu Urse
Producător delegat	Nikita Dembinski
Asistent scenografie	Mădălina Sandu
Pregătire muzicală	Cătălin Petrescu
Asistent sound design	Octavian Vasile
Asistent lighting design	Daniel Tiuntiuc

Vizionat la data

22 martie 2025
30 septembrie 2025
22 octombrie 2025